Inimă, tu chiar începi să crezi
M-ai cuprins cu nerăbdare,
Tu flacăra ce ustură și doare,
Mi-ai atins sufletul în mime,
Rascolind gânduri despre tine.
Mă mișc încet, mă misc domol,
Cu tine, Lună, vreau să fac amor,
Să zbor pe muzica unui Si bemol
Și să plutesc cu păsări în sincron.
Și când încep din nou să-ți cânt,
Prin gesturi, tu îmi tăiai elanul
Și privesc din nou în gând,
Dar tu lovești în mine cu ciocanul.
Nu se-mprășitie în vânt nici praful,
Cum mă macină tăcerea,
De ce îmi biciuei cu zile calul?
Că el îmi este toată averea!
Tu, înger, îmi dai mereu speranțe
Și semințele aruncate de la astre,
Și îmi arăți prin semne tot ce vezi...
Of, inimă, tu chiar începi să crezi
12 - ian – 2016 de Iosob Gabriel-Alin
