Consiliere-n noapte
Privesc în zare,
strălucirea, orizontul,
Întreb sunetele cum de vuiește vântul,
Dau ocol cu degetul la tot pămantul,
Trece timpul, devine scump cuvântul.
Și mă împiedic de mii de umbre colorate,
Devin neliniștit, chiar nebun și fără acte,
Îmi numar pașii și urmele reflectate-n fapte,
Sunt eu, cel ce se consolează-n noapte.
Corupt de viață și de necunoscute șoapte,
Aștept provocări nenumărate și adevărate,
Pe veranda casei mele de vor fi lăsate,
Antrenate, în putere, nu așa de cocoșate.
Și verdele primăvăratic suflefului dă glas,
Mă obligă, ating cu degetul o țară din atlas
Și mă opresc aici, aici eu vreau să fac popas
În speranța că voi face rost de un compas.
22.03.2016 de Iosob Gabriel-Alin
