Femeie
Măcar o dată să-ți mai zic femeie,
Cum cerul curge însetat pe noi
Și norii se ciocnesc, apare o scânteie,
Se aprinde și fitilul, arde în noroi.
Îi urmăresc umbra, caut să o prind,
Mă întind spre ea, vreau să o cuprind,
Cu mâinile goale intenționez să o ating
Și strălucirea ei albastră să o sting.
Dar nu reușesc, mă uit spre timp,
Mă-mpiedic, mă vărs și încep să țip,
Mai pierd cu tine încă un anotimp
Și explodez ucigându-ți al tău chip.
de Iosob Gabriel-Alin
08.02.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu