Consiliere-n noapte

Consiliere-n noapte

Privesc în zare,  strălucirea, orizontul,

Întreb sunetele cum de vuiește vântul,

Dau ocol cu degetul la tot pămantul,

Trece timpul, devine scump cuvântul.

Și mă împiedic de mii de umbre colorate,

Devin neliniștit, chiar nebun și fără acte,

Îmi numar pașii și urmele reflectate-n fapte,

Sunt eu, cel ce se consolează-n noapte.

Corupt de viață și de necunoscute șoapte,

Aștept provocări nenumărate și adevărate,

Pe veranda casei mele de vor fi lăsate,

Antrenate, în putere, nu așa de cocoșate.

Și verdele primăvăratic suflefului dă glas,

Mă obligă, ating cu degetul o țară din atlas

Și mă opresc aici, aici eu vreau să fac popas

În speranța că voi face rost de un compas.

22.03.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Călător de ocazie

Călător de ocazie

Stau ascuns în praf și fum,

Inchid ochii, ating parfum,

După arome tu mă îndrumi

Prin întunericul ce ți-l asumi.

Îți asumi și liniștea, mormânt,

Eu mă laud și vreau să cânt,

Cu tine, dorul unui singur gând,

Dar mă trezesc, doar ascultând.

Aflu că mereu voi fi pe drum,

Căutând comori în scrum,

Magician de dor și lacrimi,

Sunt prezent în două lumi.

de Iosob Gabriel-Alin 

29-februerie-2016

Vise timpurii

Vise timpurii

Mă adâncesc în imagini timpurii

Și în viața mea sunt momente alburii,

Gonesc prin rațiune, aleg un drum

Și tipăresc senine sentimente-n scrum.

Descopăr vise aruncate-n impuritate,

Sentimente implicate și abandonate,

Eu le strâng în palma mea, fapte mărunte

Și Doamne, câte sunt, atât de multe?

Dar le strâng pe fiecare-n glastre,

La lumina oferită doar de astre,

Culeg și praful roșu al planetei Marte,

Puțin, doar să gust din vise arogante.

Și hrănesc trupul cu imagini timpurii,

Neîntrerupte sentimente argintii,

Le înghit cu poftă, ca pe niște vicii

Preparate-n noapte ca delicii.

de Iosob Gabriel-Alin

24-02-2016

Visator

Visător

Pasare-n zbor și eu sunt un călător,

Ia-mă și pe mine, te apuc de un picior,

Pleacă, vâră-mă-n volbură bănuitor,

Lasă-mi ochii, nu mă face chior.

Verifică-mi îndemânarea ca un zburător,

Ridică-te cu mine-n gheare, amăgitor,

Și dă-mi drumul de la înălțime,

Să vezi dacă mă amestec în mulțime!

Emoția din nou mă copleșeste,

Mă zbat în ghearele tale ca un pește,

Lovești cu pliscul cele patru elemente

Să mă scapi de multe accidente.

Mă trezesc, aștept, respir mai greu,

Mă trezesc din nou și sunt un zeu,

Sunt luptător în umbre, chiar și scriitor,

Sunt visător, dar nu atât de visător!

de Iosob Gabriel-Alin 12.02.2016

Femeie

Femeie

Măcar o dată să-ți mai zic femeie,

Cum cerul curge însetat pe noi

Și norii se ciocnesc, apare o scânteie,

Se aprinde și fitilul, arde în noroi.

Îi urmăresc umbra, caut să o prind,

Mă întind spre ea, vreau să o cuprind,

Cu mâinile goale intenționez să o ating

Și strălucirea ei albastră să o sting.

Dar nu reușesc, mă uit spre timp,

Mă-mpiedic, mă vărs și încep să țip,

Mai pierd cu tine încă un anotimp

Și explodez ucigându-ți  al tău chip.

de Iosob Gabriel-Alin

08.02.2016

Două întrebări să-ți spun

Două întrebări să-ți spun

Suflete rănite, deja îndurerate,

Măcinate de gânduri și de șoapte,

Ce stau treze în miez de noapte,

De ce oare, de noi sunt acceptate?

Vieți furate, idei date și mii de fapte,

Așteptări și inimi etern furate,

Fumuri albe înconjurate-n moarte

De ce oare să vă așteptăm pe toate?

……….

29.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Mă mai vrei?

Mă mai vrei?

Da, te vreau, dar te vreau călcată în picioare

Și pe tine ca o umbră verde-albastră călătoare

Ce se-ngroapă adânc in lovituri amare

Și scoate din mine doar sentimentele neclare.

De ce mă urmărești mereu ca o penumbră,

Vezi-ți de viața ta, nu vreau o ființă himerică,

Nu te mai târâ după mine că devii insalubră,

Ascultăți inima și pleacă, infinitate geometrică.

24.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin