Visator

Visător

Pasare-n zbor și eu sunt un călător,

Ia-mă și pe mine, te apuc de un picior,

Pleacă, vâră-mă-n volbură bănuitor,

Lasă-mi ochii, nu mă face chior.

Verifică-mi îndemânarea ca un zburător,

Ridică-te cu mine-n gheare, amăgitor,

Și dă-mi drumul de la înălțime,

Să vezi dacă mă amestec în mulțime!

Emoția din nou mă copleșeste,

Mă zbat în ghearele tale ca un pește,

Lovești cu pliscul cele patru elemente

Să mă scapi de multe accidente.

Mă trezesc, aștept, respir mai greu,

Mă trezesc din nou și sunt un zeu,

Sunt luptător în umbre, chiar și scriitor,

Sunt visător, dar nu atât de visător!

de Iosob Gabriel-Alin 12.02.2016

Femeie

Femeie

Măcar o dată să-ți mai zic femeie,

Cum cerul curge însetat pe noi

Și norii se ciocnesc, apare o scânteie,

Se aprinde și fitilul, arde în noroi.

Îi urmăresc umbra, caut să o prind,

Mă întind spre ea, vreau să o cuprind,

Cu mâinile goale intenționez să o ating

Și strălucirea ei albastră să o sting.

Dar nu reușesc, mă uit spre timp,

Mă-mpiedic, mă vărs și încep să țip,

Mai pierd cu tine încă un anotimp

Și explodez ucigându-ți  al tău chip.

de Iosob Gabriel-Alin

08.02.2016

Două întrebări să-ți spun

Două întrebări să-ți spun

Suflete rănite, deja îndurerate,

Măcinate de gânduri și de șoapte,

Ce stau treze în miez de noapte,

De ce oare, de noi sunt acceptate?

Vieți furate, idei date și mii de fapte,

Așteptări și inimi etern furate,

Fumuri albe înconjurate-n moarte

De ce oare să vă așteptăm pe toate?

……….

29.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Mă mai vrei?

Mă mai vrei?

Da, te vreau, dar te vreau călcată în picioare

Și pe tine ca o umbră verde-albastră călătoare

Ce se-ngroapă adânc in lovituri amare

Și scoate din mine doar sentimentele neclare.

De ce mă urmărești mereu ca o penumbră,

Vezi-ți de viața ta, nu vreau o ființă himerică,

Nu te mai târâ după mine că devii insalubră,

Ascultăți inima și pleacă, infinitate geometrică.

24.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Consumatorii mei de vieți amare

Consumatorii mei de vieți amare

Consumatorii mei de vieți amare,

Ce zburați în stoluri călătoare

Și aprindeți candele strălucitoare,

Focul vostru, acum, nu mă mai doare.

Căldura lui îmi pârjoleste numai calea,

Transformând în aburi toată marea,

Măcinându-mi coșmarurile și jalea

Ce îmi otrăvesc oasele și starea.

Sufletul înecat în texte literare,

Ma privește, apoi se uită-n zare

Și oftează când pe retină îmi apare,

Proiectate imagini albe călătoare.

Și ca un nebun cu visele gregare,

Dar cu zeci de idealuri solitare,

Ma alătur vouă, dar în așteptare,

Consumatorii mei de vieți amare.

21.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Vântul suspină

Vântul suspină

Vântul urlă și-n ureche îmi suspină,

Așteptând pe rând să-mi vină,

Valuri mari de ceață deasă

Să mă prindă ca-ntr-o plasă.

Și vântul suflă, rău suspină,

Puterea aripilor ca de acvilă

Adună iar  spre mine o movilă,

De gânduri reci înțepate de albină.

Vântul suflă, ascultă-l cum suspină,

Eu mă transform lent în rădăcină,

Rămân plantat ca-ntr-o grădină,

Ascultând  țipetele … durere fină.

18.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin

Inimă, tu chiar începi să crezi

Inimă, tu chiar începi să crezi

M-ai cuprins cu nerăbdare,

Tu flacăra ce ustură și doare,

Mi-ai atins sufletul în mime,

Rascolind gânduri despre tine.

Mă mișc încet, mă misc domol,

Cu tine, Lună, vreau să fac amor,

Să zbor pe muzica unui Si bemol

Și să plutesc cu păsări în sincron.

Și când încep din nou să-ți cânt,

Prin gesturi, tu îmi tăiai elanul

Și privesc din nou în gând,

Dar tu lovești în mine cu ciocanul.

Nu se-mprășitie în vânt nici praful,

Cum mă macină tăcerea,

De ce îmi biciuei cu zile calul?

Că el îmi este toată averea!

Tu, înger, îmi dai mereu speranțe

Și semințele aruncate de la astre,

Și îmi arăți prin semne tot ce vezi...

Of, inimă, tu chiar începi să crezi

12 - ian – 2016 de Iosob Gabriel-Alin